TRANZIȚIA VERDE - CREAREA DE LOCURI DE MUNCA VERZI

TRANZIȚIA VERDE - CREAREA DE LOCURI DE MUNCA VERZI

1.1. Tranziția verde – o schimbare de paradigmă

Tranziția către o economie verde nu mai este o temă opțională sau un deziderat teoretic, ci o direcție strategică globală, asumată prin politici europene și internaționale care vizează reconcilierea dintre progresul economic și protejarea mediului. Este, de fapt, o schimbare de paradigmă – de la economia bazată pe consum și competitivitate unilaterală, la un model centrat pe responsabilitate, echitate și sustenabilitate.
Conform Strategiei Naționale privind Locurile de Muncă Verzi (HG nr. 109/2018), economia verde reprezintă „ansamblul activităților economice, industriale, agricole și de servicii care contribuie la reducerea impactului negativ asupra mediului, la crearea de locuri de muncă durabile și la creșterea bunăstării populației prin utilizarea eficientă a resurselor naturale”.
În esență, economia verde îmbină trei dimensiuni fundamentale:
• economică – prin generarea de activități profitabile, inovatoare și competitive;
• socială – prin promovarea incluziunii, a egalității de șanse și a muncii decente;
• ecologică – prin protejarea mediului și conservarea resurselor naturale.

Această viziune presupune că progresul economic nu mai poate fi separat de responsabilitatea față de oameni și natură. Așa cum menționează Strategia, „locurile de muncă verzi constituie puntea de legătură între nevoia de ocupare și imperativul protecției mediului”, fiind expresia concretă a unei dezvoltări inteligente și durabile.
De la creștere economică la dezvoltare sustenabilă
În ultimele decenii, dezvoltarea economică a fost adesea asociată cu consum intensiv de resurse, degradarea ecosistemelor și creșterea inegalităților sociale. Modelul bazat pe expansiune economică necontrolată s-a dovedit limitat și riscant – atât din punct de vedere ecologic, cât și uman.
Tranziția verde propune un nou echilibru:
• creștere economică decuplată de degradarea mediului,
• producție eficientă energetic și responsabilă,
• muncă decentă, sigură și incluzivă,
• comunități implicate în protejarea mediului și în economia circulară.

Conform raportului Uniunii Europene privind locurile de muncă verzi (Eurofound, 2023), economia verde poate genera peste 1 milion de noi locuri de muncă în Europa până în 2030,
dacă tranziția este gestionată inteligent și bazată pe formare profesională și parteneriate locale. România, prin resursele sale naturale, capitalul uman și structura geografică, are un potențial semnificativ de a beneficia de această schimbare — dar numai prin implicarea coordonată a instituțiilor, mediului privat și organizațiilor societății civile.

Rolul societății civile în noua paradigmă verde

Dacă economia verde redefinește structura producției și a pieței muncii, societatea civilă redefinește modul în care oamenii participă la aceste transformări. OSC-urile – de la asociații educaționale și sociale, la organizații de mediu, culturale sau comunitare – devin parteneri esențiali în această tranziție.
Strategia națională subliniază importanța „creării de sinergii între autorități, mediul de afaceri și organizațiile non-guvernamentale pentru consolidarea ocupării sustenabile”. Aici, OSC-urile pot acționa ca intermediari de încredere între instituțiile publice și cetățeni, contribuind la:
• formarea competențelor verzi prin cursuri, ateliere și activități educative;
• crearea de punți între tineri și piața muncii prin stagii de practică și voluntariat în domenii verzi;
• sprijinirea antreprenoriatului social și local, care pune accent pe impactul social și ecologic;
• promovarea incluziunii sociale, asigurând ca tranziția verde să nu marginalizeze grupurile vulnerabile, ci să le ofere noi oportunități de ocupare.

De exemplu, în cadrul proiectului CivicPlus, organizațiile din grupul țintă pot deveni catalizatori ai transformării verzi prin:
• realizarea de campanii locale de conștientizare privind locurile de muncă durabile;
• dezvoltarea de parteneriate cu firme locale interesate de tranziția către producție sustenabilă;
• facilitarea de programe de formare profesională adaptate cerințelor economiei verzi;
• participarea la dialogul civic și social privind politicile de ocupare și dezvoltare durabilă.

Tranziția verde ca instrument de incluziune și inovare

Tranziția verde nu trebuie privită doar prin prisma schimbărilor tehnologice, ci și ca o oportunitate de coeziune socială. România se confruntă cu dezechilibre majore între regiunile dezvoltate și cele defavorizate, între mediul urban și rural, între categoriile active și cele vulnerabile. Economia verde poate deveni un mecanism de reducere a acestor decalaje, oferind noi tipuri de locuri de muncă – accesibile, flexibile și ancorate în nevoile locale.
Pentru OSC-uri, acest context deschide posibilitatea de a acționa pe trei direcții esențiale:
1. Educație și formare – crearea de programe accesibile pentru tineri, femei, persoane fără experiență sau în reconversie profesională;
2. Parteneriate locale – colaborări între ONG-uri, autorități și întreprinderi pentru identificarea nevoilor de ocupare verde;
3. Inovație socială – proiecte-pilot care combină soluții ecologice cu incluziunea socio-profesională a grupurilor vulnerabile.
Strategia națională menționează că „locurile de muncă verzi pot deveni un vector de incluziune dacă sunt create în sectoare în care populația locală poate fi implicată direct, iar competențele necesare pot fi dezvoltate prin formare adaptată”. Astfel, OSC-urile devin veriga umană a tranziției verzi – acea structură care traduce obiectivele strategice în acțiuni locale cu impact real.

1.2. Locurile de muncă verzi – definiții, caracteristici și relevanță socială

Conceptul de loc de muncă verde a fost introdus în discursul internațional odată cu raportul Green Jobs: Towards Decent Work in a Sustainable, Low-Carbon World, publicat în 2008 de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), în colaborare cu Organizația Internațională a Muncii (ILO), Confederația Internațională a Sindicatelor (ITUC) și Organizația Internațională a Angajatorilor (IOE). Potrivit acestei lucrări fundamentale, locurile de muncă verzi sunt acele ocupații care:
„contribuie la reducerea impactului negativ asupra mediului, ajutând la crearea unei economii cu emisii reduse de carbon, eficiente din punct de vedere al resurselor și incluzive social” (UNEP, ILO, ITUC & IOE, 2008, p. 3).
Ulterior, conceptul a fost preluat, rafinat și transpus în strategiile de dezvoltare durabilă ale Uniunii Europene și ale statelor membre. În Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi 2018–2025, Guvernul României definește economia verde drept: „ansamblul activităților economice, industriale, agricole și de servicii care contribuie la reducerea impactului negativ asupra mediului, la crearea de locuri de muncă durabile și la creșterea bunăstării populației prin utilizarea eficientă a resurselor naturale” (Guvernul României, H.G. nr. 594/2018, p. 5, Monitorul Oficial nr. 704 bis).

Prin urmare, locul de muncă verde este o ocupație sustenabilă, caracterizată prin:
• utilizarea eficientă a resurselor;
• reducerea poluării și a emisiilor de gaze cu efect de seră;
• promovarea eficienței energetice;
• integrarea practicilor de economie circulară;
• respectarea principiilor muncii decente.

Clasificarea locurilor de muncă verzi

Conform Eurostat (2022) și European Environment Agency (EEA, 2023), locurile de muncă verzi pot fi grupate în patru mari categorii:
1. Locuri de muncă în sectoare verzi emergente – energie regenerabilă, tehnologii curate, reciclare, biotehnologii, eco-inovare.
2. Locuri de muncă verzi în sectoare tradiționale – agricultură ecologică, construcții eficiente energetic, transport sustenabil.
3. Locuri de muncă orientate spre tranziție – activități de modernizare a proceselor industriale sau logistice pentru reducerea amprentei ecologice.
4. Locuri de muncă indirect verzi – activități administrative, educaționale, de cercetare sau consultanță care susțin implementarea politicilor verzi.
Această clasificare este esențială pentru organizațiile societății civile, deoarece permite identificarea de nișe de intervenție educațională și formativă, în care pot contribui la pregătirea și adaptarea forței de muncă la cerințele economiei sustenabile.

Dimensiunea socială a ocupării verzi
Tranziția ecologică nu înseamnă doar transformare economică, ci și redefinirea valorilor pieței muncii. Conform ILO (2021), locurile de muncă verzi trebuie să fie, în același timp:
• productive – generând valoare economică sustenabilă;
• echitabile – oferind salarii corecte și condiții sigure de muncă;
• incluzive – accesibile și grupurilor vulnerabile;
• responsabile – orientate spre respectarea drepturilor lucrătorilor și protejarea mediului.

Aceste principii se regăsesc și în Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a Organizației Națiunilor Unite, care, prin Obiectivul de Dezvoltare Durabilă (ODD) 8, promovează „munca decentă și creșterea economică sustenabilă”, iar prin ODD 13 – „acțiune climatică responsabilă”.
În acest sens, locurile de muncă verzi devin puntea de legătură între dimensiunea socială și cea ecologică a dezvoltării, un teren comun în care angajatorii, lucrătorii și organizațiile civice pot colabora pentru un scop comun: prosperitate fără distrugere.

Relevanța pentru organizațiile societății civile (OSC)
În România, Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi 2018–2025 identifică drept obiectiv principal:
„crearea unui cadru integrat de politici publice, educație și formare profesională care să stimuleze apariția și consolidarea locurilor de muncă verzi, prin implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor neguvernamentale” (H.G. nr. 594/2018, p. 6).
Această prevedere poziționează OSC-urile ca actori strategici în tranziția verde, cu roluri multiple:
• facilitatori de învățare și formare profesională – prin dezvoltarea de programe de training, educație non-formală și reconversie;
• mediatori între comunități și piața muncii – prin identificarea nevoilor reale și conectarea grupurilor vulnerabile la oportunitățile emergente;
• promotori ai incluziunii sociale – prin programe care oferă acces egal la noile profesii verzi;
• factori de inovare – prin implementarea de proiecte-pilot de economie circulară, voluntariat ecologic și antreprenoriat social.
Conform unui studiu recent al OECD (2022), peste 65% dintre competențele necesare pentru tranziția verde pot fi dobândite prin programe flexibile de formare non-formală, domeniu în care OSC-urile dețin expertiză directă. Astfel, ele nu doar sprijină crearea de locuri de muncă, ci devin vectori ai adaptării socio-profesionale, contribuind la reducerea decalajului între educație și cerințele pieței.

Exemple de domenii cu potențial pentru OSC-uri
În baza analizei din Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi (2018–2025, p. 12–15) și a documentelor UE (European Commission, Green Employment Initiative, 2014; European Skills Agenda, 2020), următoarele domenii prezintă oportunități reale de implicare pentru OSC-urile românești:
• Formarea profesională în competențe verzi – cursuri de eficiență energetică, managementul resurselor, reciclare, agricultură ecologică;
• Servicii sociale verzi – activități de economie circulară în ateliere protejate, unități de inserție socială, reparații și reutilizare;
• Educație ecologică și conștientizare publică – campanii de informare, ateliere pentru copii și tineri, materiale educative;
• Antreprenoriat social verde – micro-afaceri comunitare care generează atât valoare economică, cât și beneficii de mediu.

1.3. Cadrul strategic european și național
Politicile europene și internaționale definesc tranziția verde ca parte integrantă a unei noi economii durabile, fundamentate pe utilizarea rațională a resurselor, protecția mediului și ocuparea sustenabilă. Documentele emise de Comisia Europeană, Organizația Internațională a Muncii (OIM) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) stabilesc direcțiile prin care statele membre pot transforma obiectivele climatice în oportunități de dezvoltare economică și socială.

1.3.1. Cadrul european
Tranziția către o economie verde este reglementată la nivelul Uniunii Europene printr-un set de politici convergente. Principalele repere sunt:
• Pactul Verde European (European Green Deal), adoptat de Comisia Europeană la 11 decembrie 2019 (COM(2019) 640 final), care stabilește obiectivul unei Europe neutre din punct de vedere climatic până în 2050. Documentul afirmă că „transformarea economiei europene într-una sustenabilă reprezintă cea mai mare provocare și, totodată, cea mai mare oportunitate a timpului nostru” (p. 2).
• Planul de acțiune pentru economia circulară (COM(2020) 98 final), publicat în 2020, subliniază faptul că economia circulară poate genera, până în 2030, peste 700 000 de locuri de muncă în Uniunea Europeană, în sectoare precum reciclarea, repararea și reutilizarea produselor.
• Agenda Europeană pentru Competențe (European Skills Agenda), adoptată în iulie 2020, urmărește recalificarea a 120 de milioane de persoane până în 2030 și include „competențele verzi” ca prioritate în procesul de formare profesională continuă.
• Inițiativa privind ocuparea verde (Green Employment Initiative) (COM(2014) 446 final) evidențiază faptul că tranziția ecologică trebuie susținută prin politici de piață a muncii, educație și inovare, fiind estimată o creștere netă a ocupării de 0,5–1 % în economiile care adoptă măsuri de eficiență energetică (p. 4).
Aceste instrumente strategice au determinat statele membre, inclusiv România, să elaboreze politici naționale dedicate ocupării verzi și dezvoltării competențelor necesare pentru economia cu emisii reduse de carbon.

1.3.2. Cadrul național
În România, direcțiile strategice privind tranziția verde și locurile de muncă durabile sunt reglementate printr-un ansamblu de documente complementare:
• Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi 2018–2025, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 594/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 bis din 13 august 2018. Documentul definește cadrul instituțional pentru dezvoltarea ocupării verzi și prevede „crearea unei rețele naționale de parteneri sociali, instituții și organizații neguvernamentale implicate în dezvoltarea competențelor verzi și promovarea unei culturi organizaționale durabile” (p. 7).
• Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 877/2018, aliniază politicile naționale la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU. Documentul prevede, la Obiectivul 8, „promovarea creșterii economice susținute, a ocupării depline și productive și a muncii decente pentru toți”, iar la Obiectivul 13, „adoptarea de măsuri urgente pentru combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora”.
• Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) 2021–2030, elaborat de Ministerul Energiei, stabilește direcțiile de decarbonizare și eficiență energetică, estimând o creștere cu 15 % a locurilor de muncă în sectoarele verzi până în 2030.
• Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Componenta C6 – Energie, prevede investiții în valoare de peste 1,6 miliarde de euro în domenii precum producția de energie regenerabilă, infrastructură verde și formare profesională.
În Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi se precizează că „România dispune de resurse umane, naturale și instituționale care pot susține crearea de locuri de muncă durabile, dacă politicile publice sunt corelate cu nevoile pieței și cu inițiativele societății civile” (Guvernul României, H.G. nr. 594/2018, p. 9).

1.3. Cadrul strategic european și național
Politicile europene și internaționale definesc tranziția verde ca parte integrantă a unei noi economii durabile, fundamentate pe utilizarea rațională a resurselor, protecția mediului și ocuparea sustenabilă. Documentele emise de Comisia Europeană, Organizația Internațională a Muncii (OIM) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) stabilesc direcțiile prin care statele membre pot transforma obiectivele climatice în oportunități de dezvoltare economică și socială.
1.3.1. Cadrul european
Tranziția către o economie verde este reglementată la nivelul Uniunii Europene printr-un set de politici convergente. Principalele repere sunt:
• Pactul Verde European (European Green Deal), adoptat de Comisia Europeană la 11 decembrie 2019 (COM(2019) 640 final), care stabilește obiectivul unei Europe neutre din punct de vedere climatic până în 2050. Documentul afirmă că „transformarea economiei europene într-una sustenabilă reprezintă cea mai mare provocare și, totodată, cea mai mare oportunitate a timpului nostru” (p. 2).
• Planul de acțiune pentru economia circulară (COM(2020) 98 final), publicat în 2020, subliniază faptul că economia circulară poate genera, până în 2030, peste 700 000 de locuri de muncă în Uniunea Europeană, în sectoare precum reciclarea, repararea și reutilizarea produselor.
• Agenda Europeană pentru Competențe (European Skills Agenda), adoptată în iulie 2020, urmărește recalificarea a 120 de milioane de persoane până în 2030 și include „competențele verzi” ca prioritate în procesul de formare profesională continuă.
• Inițiativa privind ocuparea verde (Green Employment Initiative) (COM(2014) 446 final) evidențiază faptul că tranziția ecologică trebuie susținută prin politici de piață a muncii, educație și inovare, fiind estimată o creștere netă a ocupării de 0,5–1 % în economiile care adoptă măsuri de eficiență energetică (p. 4).
Aceste instrumente strategice au determinat statele membre, inclusiv România, să elaboreze politici naționale dedicate ocupării verzi și dezvoltării competențelor necesare pentru economia cu emisii reduse de carbon.

1.3.2. Cadrul național
În România, direcțiile strategice privind tranziția verde și locurile de muncă durabile sunt reglementate printr-un ansamblu de documente complementare:
•Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi 2018–2025, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 594/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 bis din 13 august 2018. Documentul definește cadrul instituțional pentru dezvoltarea ocupării verzi și prevede „crearea unei rețele naționale de parteneri sociali, instituții și organizații neguvernamentale implicate în dezvoltarea competențelor verzi și promovarea unei culturi organizaționale durabile” (p. 7).
• Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 877/2018, aliniază politicile naționale la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU. Documentul prevede, la Obiectivul 8, „promovarea creșterii economice susținute, a ocupării depline și productive și a muncii decente pentru toți”, iar la Obiectivul 13, „adoptarea de măsuri urgente pentru combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora”.
• Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) 2021–2030, elaborat de Ministerul Energiei, stabilește direcțiile de decarbonizare și eficiență energetică, estimând o creștere cu 15 % a locurilor de muncă în sectoarele verzi până în 2030.
• Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Componenta C6 – Energie, prevede investiții în valoare de peste 1,6 miliarde de euro în domenii precum producția de energie regenerabilă, infrastructură verde și formare profesională.
În Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi se precizează că „România dispune de resurse umane, naturale și instituționale care pot susține crearea de locuri de muncă durabile, dacă politicile publice sunt corelate cu nevoile pieței și cu inițiativele societății civile” (Guvernul României, H.G. nr. 594/2018, p. 9).

1.3.3. Rolul partenerilor sociali și al organizațiilor societății civile
Conform articolului 4 din Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi, partenerii sociali, organizațiile neguvernamentale și autoritățile locale „au responsabilitatea de a integra principiile economiei verzi în strategiile proprii de dezvoltare, prin formare profesională, inovare și implicare comunitară” (p. 11).
Această abordare este în concordanță cu recomandările Organizației Internaționale a Muncii din raportul Skills for a Greener Future (ILO, Geneva, 2019), care subliniază că „tranziția verde reușește doar dacă este sprijinită de structuri de dialog social și de organizații intermediare care pot conecta comunitățile la noile oportunități de ocupare” (p. 12).
Pentru organizațiile societății civile participante în proiecte de tip CivicPlus, acest cadru oferă baza pentru:
• dezvoltarea programelor de formare profesională și educație ecologică;
• promovarea voluntariatului și a ocupării verzi în comunități;
• colaborarea cu administrațiile publice și sectorul privat în implementarea de inițiative locale sustenabile.

1.3.3. Rolul partenerilor sociali și al organizațiilor societății civile
Conform articolului 4 din Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi, partenerii sociali, organizațiile neguvernamentale și autoritățile locale „au responsabilitatea de a integra principiile economiei verzi în strategiile proprii de dezvoltare, prin formare profesională, inovare și implicare comunitară” (p. 11).
Această abordare este în concordanță cu recomandările Organizației Internaționale a Muncii din raportul Skills for a Greener Future (ILO, Geneva, 2019), care subliniază că „tranziția verde reușește doar dacă este sprijinită de structuri de dialog social și de organizații intermediare care pot conecta comunitățile la noile oportunități de ocupare” (p. 12).
Pentru organizațiile societății civile participante în proiecte de tip CivicPlus, acest cadru oferă baza pentru:
• dezvoltarea programelor de formare profesională și educație ecologică;
• promovarea voluntariatului și a ocupării verzi în comunități;
• colaborarea cu administrațiile publice și sectorul privat în implementarea de inițiative locale sustenabile.

CAPITOLUL 2. ANALIZA SITUAȚIEI ACTUALE
2.1. Context general
Structura pieței muncii din România reflectă transformări semnificative în ultimul deceniu, determinate de schimbările tehnologice, de procesele de globalizare și de tranziția către o economie mai digitalizată și mai sustenabilă.
Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS) în Anuarul Statistic al României 2023, populația ocupată a fost de 8,23 milioane persoane, ceea ce corespunde unei rate de ocupare de 63,0 % din totalul populației cu vârsta între 20–64 ani (INS, 2023, p. 112). Rata de ocupare a bărbaților a fost de 71,7 %, iar cea a femeilor de 54,3 %, ceea ce indică o diferență de aproape 17 puncte procentuale între genuri.
Distribuția forței de muncă pe sectoare economice arată o concentrare majoră în servicii (63,2 %), urmate de industrie (18,2 %) și agricultură (18,4 %) (INS, 2023, p. 115). Această structură este aliniată tendinței europene, unde ponderea serviciilor depășește 70 % din totalul ocupării, dar indică o dependență mai mare de agricultură în comparație cu media Uniunii Europene (care este de 4,5 % conform Eurostat, 2023, Labour Force Survey).

În ceea ce privește ocuparea verde, Eurostat (2022) estimează că în România doar aproximativ 2,6 % dintre persoanele angajate activează în sectoare asociate economiei verzi (energie regenerabilă, eficiență energetică, managementul deșeurilor, servicii de mediu), în timp ce media Uniunii Europene este de 4,2 % (Eurostat, Environmental Goods and Services Sector Accounts, 2022).
Pe de altă parte, raportul OECD – Job Creation and Local Economic Development: 2024 Country Note – Romania arată că România are „un potențial semnificativ de expansiune a ocupării verzi, cu 14 % mai multe posturi vacante per angajat decât media UE în domeniile verzi” (OECD, 2024, p. 7).
Conform Organizației Internaționale a Muncii (ILO, 2023), ocuparea sustenabilă este strâns legată de investițiile în educație și formare profesională, iar România se află „într-o etapă de tranziție, în care creșterea economică trebuie însoțită de recalificare și crearea de competențe verzi” (ILO, 2023, p. 15).
Pe baza Eurobarometrului Special 525/2021, doar 39 % dintre cetățenii români consideră că economia verde oferă oportunități concrete de angajare, ceea ce relevă un nivel redus de conștientizare publică privind tranziția ecologică și potențialul său de creare a locurilor de muncă.

Acești indicatori confirmă faptul că România se află într-o etapă incipientă a dezvoltării pieței muncii verzi. Totodată, ei evidențiază o direcție clară: nevoia de corelare între educație, investiții și politici de ocupare, precum și un rol crescut al organizațiilor societății civile în promovarea competențelor și a oportunităților asociate economiei sustenabile.

2.2. Domenii economice cu potențial de ocupare verde
Transformarea structurală a economiei României către un model de dezvoltare sustenabilă este direct condiționată de identificarea și stimularea acelor domenii care pot genera locuri de muncă verzi, competitive și stabile. Conform Strategiei Naționale pentru Locuri de Muncă Verzi 2018–2025 (Guvernul României, H.G. nr. 594/2018, p. 13–17), principalele sectoare cu potențial sunt energia regenerabilă, eficiența energetică, gestionarea deșeurilor, agricultura ecologică, transportul durabil, turismul responsabil și industria creativă verde.
În prezent, aceste domenii concentrează investițiile prioritare din Planul Național Integrat Energie–Schimbări Climatice 2021–2030 (PNIESC) și din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), fiind susținute și de inițiative europene precum Green Deal și Fit for 55. Analiza statistică actualizată (Eurostat, OECD, INS, Ministerele de resort, 2022–2024) evidențiază următoarele direcții de dezvoltare:

2.2.1. Energie regenerabilă
România dispune de resurse naturale semnificative pentru producerea de energie din surse regenerabile, în special eoliană, solară, hidro și biomasă. Conform Transelectrica – Raport anual 2023 (p. 47), capacitatea totală instalată în energie regenerabilă a atins 5.530 MW, din care 3.318 MW eolian, 1.878 MW fotovoltaic și restul în microhidrocentrale și biomasă.
Potrivit Ministerului Energiei (Raport de monitorizare, 2024, p. 22), peste 16.400 persoane lucrează în prezent în domeniile direct legate de producția, instalarea și mentenanța echipamentelor pentru energie verde. În PNIESC 2021–2030, se preconizează o creștere a capacității instalate la 9.500 MW până în 2030, cu un potențial estimat de 25.000–30.000 locuri de muncă suplimentare, directe și indirecte.
Raportul Renewable Energy Progress Report (Comisia Europeană, 2023, p. 17) precizează că fiecare milion de euro investit în energia regenerabilă generează între 6 și 10 locuri de muncă în etapele de construcție, operare și întreținere, în special pentru lucrători cu calificări medii și superioare.
Pe lângă rolul economic, sectorul regenerabilelor contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor climatice: România și-a asumat o cotă de 30,7 % energie regenerabilă în consumul final brut de energie până în 2030 (PNIESC, 2021, p. 19).

2.2.2. Eficiență energetică în construcții și infrastructură
Conform European Construction Sector Observatory (ECSO, 2022), sectorul construcțiilor verzi are unul dintre cele mai ridicate efecte multiplicatoare de ocupare: pentru fiecare milion de euro investit în renovarea clădirilor se creează între 15 și 20 de locuri de muncă locale.
În România, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA) estimează că investițiile derulate prin PNRR – Componenta 5 „Valul Renovării”, în valoare de 2,2 miliarde euro, vor genera peste 38.000 de locuri de muncă în construcții și instalații până în 2026 (Raport MDLPA, 2024, p. 18). Sectorul se caracterizează prin cerere ridicată de forță de muncă calificată în domeniul izolațiilor ecologice, al sistemelor pasive și al managementului energetic al clădirilor.
De asemenea, Strategia Europeană pentru Clădiri Sustenabile (European Commission, 2020, p. 8) indică faptul că reabilitarea fondului construit existent poate reduce emisiile de carbon ale Europei cu 36 % până în 2030, consolidând, totodată, ocuparea în sectoarele conexe: arhitectură, proiectare, materiale verzi și audit energetic.

2.2.3. Gestionarea deșeurilor și economia circulară
România a înregistrat o creștere moderată a sectorului gestionării deșeurilor, dar potențialul de expansiune este considerabil. Potrivit Eurostat (Environmental Goods and Services Sector Accounts, 2022), aproximativ 26.500 de persoane sunt angajate în acest domeniu, reprezentând 0,3 % din totalul ocupării. Totuși, European Environment Agency (EEA, Circular Economy Report, 2023, p. 24) estimează că, prin aplicarea completă a Directivei (UE) 2018/851 privind deșeurile, numărul locurilor de muncă din reciclare și reutilizare ar putea crește la 45.000–50.000 până în 2030.
România reciclează doar 13,7 % din deșeurile municipale, comparativ cu media UE de 48 % (Eurostat, Waste Statistics, 2023). Creșterea capacității de colectare selectivă și implementarea economiei circulare ar putea dubla ocuparea în următorii cinci ani, în special în regiunile urbane și periurbane.
În același timp, economia circulară favorizează dezvoltarea unor microîntreprinderi sociale — ateliere de reparații, centre de reutilizare și platforme de reciclare digitalizate — domenii în care organizațiile societății civile pot acționa ca intermediari între autorități, sectorul privat și comunitate.

2.2.4. Agricultură ecologică și lanțuri alimentare scurte
Conform Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR, 2023), suprafața certificată în agricultură ecologică a crescut la 574.000 hectare, față de 526.000 ha în 2021, reprezentând 4,6 % din totalul terenurilor agricole. Numărul operatorilor înregistrați în agricultura ecologică este de 18.142, dintre care 83 % producători, 12 % procesatori și 5 % exportatori (MADR, Raport Anual 2023, p. 41).
Conform estimărilor Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO, 2023), fiecare 100 ha de teren convertit la agricultură ecologică generează în medie 2,3 locuri de muncă suplimentare față de agricultura convențională, datorită intensității mai mari a activităților manuale și proceselor locale de producție. Prin urmare, extinderea suprafeței ecologice la obiectivul național de 1 milion ha până în 2030 ar putea crea aproximativ 10.000–12.000 locuri de muncă noi, în special în zonele rurale și montane.

2.2.5. Transport sustenabil și mobilitate urbană
Tranziția spre mobilitate verde reprezintă una dintre direcțiile prioritare ale Uniunii Europene. Comisia Europeană (Sustainable and Smart Mobility Strategy, 2020, p. 5) estimează că implementarea transportului cu emisii reduse va crea peste 1 milion de locuri de muncă la nivel european până în 2030.
În România, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (Raport 2024) arată că investițiile în transport electric, infrastructură feroviară și piste pentru biciclete totalizează peste 1,8 miliarde euro prin PNRR. Aceste proiecte vor genera aproximativ 11.000 de locuri de muncă, din care 3.500 permanente, în operarea și mentenanța infrastructurii.

2.2.6. Turism responsabil și industrii creative verzi
Turismul sustenabil și industriile culturale verzi contribuie la diversificarea economiei locale. Conform Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT, Raport 2023, p. 37), segmentul de ecoturism și turism rural a crescut cu 22 % față de 2019, generând peste 9.000 de locuri de muncă directe. În regiunile Centru și Nord-Vest, asociațiile locale și OSC-urile sunt implicate în dezvoltarea traseelor ecoturistice, promovarea produselor locale și formarea ghizilor specializați, contribuind la crearea unei economii locale reziliente.

CAPITOLUL 3. PROBLEME ȘI PROVOCĂRI ÎN DEZVOLTAREA LOCURILOR DE MUNCĂ VERZI ÎN ROMÂNIA

3.1.1. Lipsa coordonării între politicile publice și structurile de implementare
Conform Strategiei Naționale pentru Locuri de Muncă Verzi 2018–2025, una dintre slăbiciunile fundamentale ale României este „fragmentarea competențelor instituționale între ministere, agenții și autorități locale, ceea ce afectează coerența planificării și a monitorizării politicilor verzi” (HG nr. 594/2018, p. 8). În prezent, politicile de ocupare sunt gestionate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, cele de protecție a mediului de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, iar politicile de energie și decarbonizare de Ministerul Energiei. Această dispersie instituțională duce la lipsă de continuitate între strategii, iar inițiativele privind formarea profesională verde nu sunt integrate într-un cadru comun.
De exemplu, deși Planul Național Integrat Energie–Schimbări Climatice (PNIESC 2021–2030) prevede crearea a peste 30.000 de locuri de muncă în domeniul energiei regenerabile, Ministerul Muncii nu dispune încă de un mecanism de monitorizare unitară a acestor noi locuri de muncă, iar Institutul Național de Statistică nu colectează separat date privind „ocupațiile verzi”. Această lipsă de date afectează planificarea formării profesionale, iar OSC-urile nu au acces la informații actualizate pentru a-și calibra intervențiile.
În alte state europene, precum Germania, Olanda și Finlanda, funcționează Consilii Naționale pentru Tranziția Verde, structuri care reunesc reprezentanți ai ministerelor, partenerilor sociali și ai societății civile, asigurând coordonarea permanentă între politicile de mediu, educație și ocupare. România nu dispune încă de o asemenea structură de guvernanță.

3.1.2. Inconsistența cadrului legislativ și absența stimulentelor economice
Economia verde necesită un cadru legislativ stimulativ, stabil și predictibil. În România, legislația relevantă este fragmentată între mai multe domenii – mediu, energie, educație, fiscalitate – și, de cele mai multe ori, nu este însoțită de măsuri de aplicare sau de stimulente concrete pentru angajatori. Deși Legea nr. 121/2014 privind eficiența energetică și Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor oferă cadrul general, nu există prevederi clare care să stimuleze crearea de locuri de muncă verzi prin reduceri de taxe, granturi pentru formare sau subvenții pentru angajatorii care adoptă practici sustenabile.
Conform Raportului Comisiei Europene privind Semestrul European 2024 – România, „lipsa unui sistem coerent de stimulente fiscale și de ocupare în domeniile verzi descurajează investițiile în formarea profesională și în tehnologii curate” (CE, 2024, p. 19). Același document subliniază că România este una dintre puținele țări UE care nu are o schemă națională de sprijin pentru reconversia profesională verde destinată șomerilor sau persoanelor inactive.
În plus, cadrul fiscal nu oferă facilități pentru organizațiile non-profit implicate în tranziția verde. OSC-urile se confruntă cu birocrație ridicată și lipsă de finanțări dedicate, deși Strategia Națională recomandă „implicarea organizațiilor neguvernamentale în dezvoltarea competențelor verzi și crearea unei culturi organizaționale sustenabile” (HG nr. 594/2018, p. 11). Astfel, potențialul real al societății civile de a contribui la formarea și ocuparea verde rămâne insuficient valorificat.

3.1.3. Capacitate administrativă redusă și lipsa digitalizării instituționale
Un alt obstacol major este slaba capacitate administrativă a instituțiilor care gestionează politicile de ocupare și formare profesională. Raportul Curții de Conturi 2023 arată că doar 42% dintre agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă folosesc instrumente digitale integrate pentru managementul programelor de formare, ceea ce reduce eficiența monitorizării. În plus, platformele de date privind piața muncii nu includ încă indicatori specifici pentru locurile de muncă verzi, ceea ce îngreunează evaluarea progresului.
Pentru OSC-uri, acest lucru se traduce prin lipsă de interoperabilitate, acces dificil la baze de date și imposibilitatea de a măsura impactul propriilor activități. Digitalizarea instituțiilor publice rămâne o condiție esențială pentru modernizarea managementului resurselor umane și pentru sprijinirea parteneriatelor între stat și societatea civilă.

3.2. Probleme economice, educaționale și culturale
3.2.1. Deficit de competențe verzi și sistem de formare neadaptat
Potrivit ILO – Skills for a Greener Future (2019, p. 21), „peste 65% dintre noile locuri de muncă generate de tranziția verde vor necesita competențe noi sau semnificativ actualizate”. În România, sistemul de educație și formare profesională reacționează lent la aceste transformări. De exemplu, Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC) include în Registrul Național al Calificărilor mai puțin de 20 de ocupații care pot fi considerate „verzi”, în timp ce în statele UE dezvoltate (Germania, Suedia, Franța) există peste 150 de calificări profesionale adaptate tranziției ecologice.
Această discrepanță explică lipsa forței de muncă specializate în domenii-cheie precum:
• audit energetic și eficiență a clădirilor,
• managementul deșeurilor,
• producția de energie regenerabilă,
• agricultură ecologică și economie circulară.

Pentru OSC-uri, aceasta înseamnă că intervenția formativă trebuie să fie complementară sistemului public, oferind programe de educație non-formală și reconversie profesională. Conform OECD, Job Creation and Local Economic Development: Romania 2024, „organizațiile comunitare și ONG-urile pot accelera formarea competențelor verzi prin cursuri scurte, practice și adaptate contextului local” (OECD, 2024, p. 9).

3.2.2. Lipsa culturii organizaționale verzi și reticența mediului privat
Un alt obstacol major îl reprezintă mentalitatea organizațională tradițională, axată pe profit imediat, nu pe sustenabilitate. Conform Eurobarometrului Special 525/2021 – Climate Change and Economy, doar 37% dintre companiile românești afirmă că aplică măsuri concrete pentru reducerea amprentei de carbon, comparativ cu media UE de 62%. Motivul principal invocat este lipsa stimulentelor economice și percepția că „măsurile verzi sunt costisitoare și dificil de implementat” (Eurobarometer, 2021, p. 14).
Această reticență este amplificată de insuficienta conștientizare a beneficiilor economiei verzi: locuri de muncă mai stabile, productivitate mai mare și acces la fonduri europene. De asemenea, în sectorul IMM, nivelul de informare despre instrumentele de sprijin (granturi, scheme de eficiență energetică, proiecte regionale verzi) este scăzut.

OSC-urile pot juca aici un rol cheie prin organizarea de campanii locale de sensibilizare și prin crearea de parteneriate între mediul privat și instituțiile de formare.
3.2.3. Dezechilibre sociale și excluderea grupurilor vulnerabile
Tranziția verde are potențialul de a crea locuri de muncă decente, dar și riscul de a accentua inegalitățile dacă nu este gestionată incluziv. În România, regiunile cu potențial ridicat de dezvoltare verde sunt și cele mai urbanizate (București–Ilfov, Vest, Nord-Vest), în timp ce zonele rurale și defavorizate rămân marginalizate. Conform INS, Raport Ocupare 2023, rata de ocupare în mediul rural este cu 11,2 puncte procentuale mai mică decât în mediul urban (p. 146).
Pentru femei, tineri NEET, persoane cu dizabilități sau lucrători în vârstă, accesul la formare verde este redus, iar costurile de participare la cursuri reprezintă o barieră. De aceea, Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi subliniază că „tranziția ecologică trebuie să fie justă, incluzivă și bazată pe solidaritate socială” (HG nr. 594/2018, p. 10).
OSC-urile pot juca un rol decisiv în această direcție, prin implementarea de programe care:
• oferă formare gratuită pentru grupurile vulnerabile;
• creează ateliere protejate și unități de economie socială verde;
• facilitează parteneriate cu autoritățile locale pentru reconversie profesională în comunități cu risc de excluziune.

Astfel, societatea civilă devine puntea între politicile naționale și realitățile locale, contribuind la o tranziție verde echitabilă și sustenabilă.

3.2.4. Conștientizarea publică scăzută și deficitul de comunicare
Un element transversal al tuturor problemelor menționate este nivelul redus de conștientizare publică. Potrivit Eurostat (2023, Green Transition Perception Survey), doar 39% dintre români consideră că economia verde reprezintă o oportunitate de carieră, față de 61% media UE. Aceasta indică o nevoie urgentă de campanii educaționale și de informare, adaptate grupurilor-țintă diverse – tineri, profesioniști, angajatori, autorități locale.

OSC-urile au un avantaj strategic aici: capacitatea de a comunica direct cu comunitățile, de a traduce limbajul tehnic al politicilor publice în mesaje clare și de a mobiliza oamenii. Prin activitățile lor de educație civică, voluntariat și formare, pot schimba percepțiile și pot susține tranziția culturală necesară pentru economia verde.

4.1. Consolidarea cadrului strategic, instituțional și partenerial pentru economia verde
4.1.1. Crearea unei guvernanțe integrate a tranziției verzi
Una dintre condițiile fundamentale pentru consolidarea locurilor de muncă verzi o reprezintă existența unui cadru de guvernanță coerent, care să coordoneze acțiunile intersectoriale ale instituțiilor publice. Conform Strategiei Naționale pentru Locuri de Muncă Verzi 2018–2025, „lipsa unei coordonări interinstituționale reale între ministere și structurile teritoriale împiedică dezvoltarea sinergiilor necesare pentru implementarea unei economii verzi funcționale” (HG nr. 594/2018, p. 8).
În acest sens, se impune instituirea unui Consiliu Național pentru Tranziția Verde, sub coordonarea Guvernului României, care să reunească reprezentanți ai Ministerului Muncii, Ministerului Mediului, Ministerului Energiei, Ministerului Educației, organizațiilor patronale, sindicale și ai OSC-urilor. Modelul ar urma bunele practici existente în Franța (Comité de Pilotage de la Transition Écologique) și Germania (Rat für Nachhaltige Entwicklung), care asigură monitorizarea unitară a politicilor verzi și integrarea formării profesionale în strategiile de ocupare.
Potrivit Raportului OECD (2024, Job Creation and Local Economic Development – Romania), statele care au creat astfel de structuri interministeriale au înregistrat „o creștere medie de 12% a locurilor de muncă verzi în cinci ani, datorită planificării integrate și investițiilor coordonate” (p. 15). Pentru România, o asemenea structură ar asigura:
• o coordonare reală între strategiile de mediu, educație și ocupare,
• reducerea suprapunerilor instituționale,
• o platformă unică de date privind ocuparea verde, accesibilă și OSC-urilor.

4.1.2. Parteneriate public–civice pentru dezvoltarea competențelor verzi
Economia verde este, prin natura ei, descentralizată: implică administrații locale, întreprinderi mici și mijlocii, universități și organizații civice. Strategia Națională subliniază că „implicarea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali este o condiție sine qua non a dezvoltării sustenabile a pieței muncii” (HG nr. 594/2018, p. 11). De aceea, România are nevoie de mecanisme de parteneriat local, în care OSC-urile să devină actori direcți ai implementării — nu doar beneficiari secundari.
Green Skills 2030 – Irlanda
Descriere generală: Green Skills 2030 este prima strategie națională irlandeză dedicată educației și formării profesionale (FET) pentru tranziția verde. Este lansată de SOLAS (autoritatea de educație și formare continuă din Irlanda). CEDEFOP+3Solas+3Storyblok+3

Ce s-a făcut / ce conține:
• Documentul include 24 acțiuni strategice și 71 acțiuni sectoriale axate pe integrarea competențelor verzi în toate programele FET și pe dezvoltarea de centre de competențe specializate. CEDEFOP+3Solas+3Storyblok+3
• Strategia se bazează pe consultare vastă cu stakeholderi: autorități, universități, companii și structuri de FET.
• Domenii vizate: construcții, energie, transport, agricultură, biodiversitate, turism, contabilitate & business — fiecare cu programe FET actualizate.
• Implementarea implică un Grup de Implementare „Green Skills 2030” care supraveghează progresul, monitorizarea datelor, adaptările strategice etc.
• În site-ul SOLAS, se menționează că deja au fost dezvoltate și puse la dispoziție cursuri verzi, micro-calificări și instrumente de upskilling pentru diferite sectoare (construcții, agricultură, energie) prin rețeaua ETB (Education and Training Boards).

Rezultate / impact:
• Irlanda ridică ambiția de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 51% până în 2030 și poziționează sistemul FET ca un pilon strategic al tranziției verzi.
• Strategia contribuie la alinierea programelor de formare la nevoile reale ale sectorului economic în tranziție.
• Este un exemplu de cum statul, educația și i

Set de instrumente pentru dezvoltarea competențelor verzi – platformă EPALE (Uniunea Europeană, aplicabilă României)
• Descriere: Ghiduri și instrumente practice pentru organizațiile care doresc să implementeze formare și competențe verzi — identificare de deficit competențial, colaborare cu părțile interesate, dezvoltarea serviciilor SPO (servicii publice de ocupare). EPALE - European Commission
• Relevanță: o resursă utilă pentru ONG-uri din România care vor să integreze competențele verzi în activitățile lor. EPALE - European Commission
GRASP – Green Accelerator Skills Programme (Irlanda / Irlanda de Nord, zona de frontieră)
Descriere generală: GRASP este un proiect transfrontalier finanțat prin PEACEPLUS, cu scopul de a aborda deficitul de competențe verzi în sectorul construcțiilor în regiunile de frontieră dintre Irlanda de Nord și Republica Irlanda. Athlone Institute of Technology+4North West Regional College+4North West Regional College+4

Ce s-a făcut / ce conține:
• Bugetul: ~ €9,8 milioane finanțare pentru lansarea acestui proiect în 2025. North West Regional College+3North West Regional College+3Cmetb+3
• Parteneriate: implică instituții FET din ambele jurisdicții — South West College (lead partner), North West Regional College, Education and Training Boards, Atlantic Technological University, etc.
• Oferte de formare: planificarea a aproximativ 50 programe verzi adaptate sectorului construcțiilor, cum ar fi retrofit, sisteme fotovoltaice, pompe de căldură, design pasiv, tehnologie digitală în construcții.
• Accent pe incluziune: proiectul include academii speciale — „Women into Construction Green Skills Academy” ( pentru a atrage femeile în sectorul construcțiilor verzi) și „Labour Activation Green Skills Academy” pentru grupuri marginalizate.
• Program de sensibilizare: „Household Carbon Literacy Programme” pentru proprietari de case, pentru utilizare eficientă a tehnologiilor verzi în locuințe.
• Metode de predare: combinație între module online (webinare, cursuri virtuale) și workshopuri practice la sediile instituțiilor implicate.

Rezultate / impact planificat:
• Consolidarea competențelor în sectorul construcțiilor verzi în regiunea de frontieră, adresând deficitul de abilități verzi. North West Regional College+2Cmetb+2
• Crearea de sinergii transfrontaliere între instituții educaționale, ONG-uri și mediul privat.
• Facilitarea angajării persoanelor recalificate și creșterea calității forței de muncă în construcții verzi.
• Încurajarea participării femeilor și a grupurilor marginalizate prin programe specializate.

4.2. Mecanisme de implementare, formare profesională și inovare socială în domeniul ocupării verzi
4.2.1. Formarea profesională în competențe verzi și adaptarea sistemului educațional
România nu poate atinge obiectivele Pactului Verde European fără o reformă profundă a educației profesionale. Conform ILO (Skills for a Greener Future, Geneva 2019), „economiile care integrează competențele verzi în sistemul educațional național pot dubla rata de absorbție a locurilor de muncă durabile” (p. 12).
În prezent, doar 0,4% din programele acreditate de Autoritatea Națională pentru Calificări (ANC) au legătură directă cu economia verde (Audit ANC, 2023). Pentru a inversa acest trend, este necesar un Program Național de Formare în Competențe Verzi, integrat în sistemul de finanțări. Acesta ar trebui să acopere domenii precum:
• managementul energiei și resurselor,
• construcții sustenabile,
• agricultură ecologică și biotehnologii,
• economie circulară, reciclare și reparații,
• turism responsabil și educație ecologică.

Rolul OSC-urilor devine central — ca furnizori de formare non-formală, consiliere profesională și sprijin pentru reinserție. Proiectele-pilot pot fi sprijinite prin granturi competitive pentru ONG-uri și parteneriate cu companii locale, în linie cu European Skills Agenda (COM(2020) 274).
25
4.2.2. Inovarea socială și economia verde incluzivă
Tranziția verde trebuie să fie justă și participativă, altfel riscă să devină elitistă. Conform Comisiei Europene, Communication on the Just Transition Mechanism (COM(2020) 22 final), „tranziția ecologică nu trebuie să lase nicio regiune și nicio persoană în urmă”. România, unde 45% din populația activă trăiește în zone rurale (INS, 2023), trebuie să dezvolte soluții adaptate realităților locale: formare practică, microproiecte și antreprenoriat comunitar.
Aici, economia socială verde joacă un rol decisiv. Unitățile de economie socială pot integra persoane din grupuri vulnerabile în activități de reciclare, producție artizanală sustenabilă, agricultură ecologică sau servicii locale. Exemplele din Spania și Italia arată că fiecare 1 milion € investit în economie socială verde generează între 25 și 40 de locuri de muncă locale (Social Economy Europe, 2023, p. 18).
OSC-urile românești pot adapta aceste modele prin:
• crearea de ateliere protejate verzi,
• parteneriate public-private pentru reconversie profesională,
• campanii de educație pentru sustenabilitate,
• digitalizarea proceselor de voluntariat și învățare ecologică.
Implementarea acestor măsuri contribuie nu doar la ocupare, ci și la schimbarea mentalității colective privind munca, responsabilitatea și solidaritatea.

BIBLIOGRAFIE
Documente și politici europene
1. European Commission. (2019). The European Green Deal (COM(2019) 640 final). Bruxelles: European Commission. Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52019DC0640
2. European Commission. (2020). Circular Economy Action Plan – For a cleaner and more competitive Europe (COM(2020) 98 final). Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52020DC0098
3. European Commission. (2020). European Skills Agenda for Sustainable Competitiveness, Social Fairness and Resilience (COM(2020) 274 final). Disponibil la: https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1223
4. European Commission. (2014). Green Employment Initiative: Tapping into the job creation potential of the green economy (COM(2014) 446 final). Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52014DC0446
5. European Commission. (2020). Sustainable and Smart Mobility Strategy – Putting European transport on track for the future. Disponibil la: https://transport.ec.europa.eu/transport-themes/mobility-strategy_en
Documente și strategii naționale (România)
6. Guvernul României. (2018). Strategia Națională pentru Locuri de Muncă Verzi 2018–2025 (H.G. nr. 594/2018, Monitorul Oficial nr. 704 bis). Disponibil la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203998
7. Guvernul României. (2018). Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030 (H.G. nr. 877/2018). Disponibil la: https://dezvoltaredurabila.gov.ro/web/strategia-nationala-2030/
8. Ministerul Energiei. (2021). Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) 2021–2030. Disponibil la: https://energie.gov.ro/pniesc/
9. Guvernul României. (2021). Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) – Componenta C6 Energie. Disponibil la: https://mfe.gov.ro/pnrr/
10. Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA). (2024). Raport de progres – Componenta 5 „Valul Renovării”. Disponibil la: https://www.mdlpa.ro/pages/pnrrvalulrenovarii
11. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). (2023). Raport privind agricultura ecologică în România. Disponibil la: https://www.madr.ro/agricultura-ecologica.html
Studii și rapoarte internaționale
12. International Labour Organization (ILO). (2019). Skills for a Greener Future: A Global View. Geneva: ILO. Disponibil la: https://www.ilo.org/global/publications/books/WCMS_732214/lang--en/index.htm
13. Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). (2024). Job Creation and Local Economic Development: Country Note – Romania. Paris: OECD. Disponibil la: https://www.oecd.org/employment/job-creation-and-local-economic-development.htm
14. United Nations Environment Programme (UNEP), ILO, ITUC, IOE. (2008). Green Jobs: Towards Decent Work in a Sustainable, Low-Carbon World. Geneva: UNEP. Disponibil la: https://www.ilo.org/global/topics/green-jobs/WCMS_126275/lang--en/index.htm
Date statistice și surse de analiză
15. Institutul Național de Statistică (INS). (2023). Anuarul Statistic al României 2023. București: INS. Disponibil la: https://insse.ro/cms/ro/tags/anuarul-statistic-al-romaniei
16. Eurostat. (2023). Labour Force Survey & Environmental Goods and Services Sector Accounts. Disponibil la: https://ec.europa.eu/eurostat
17. European Environment Agency (EEA). (2023). Circular Economy and Waste Statistics Report. Disponibil la: https://www.eea.europa.eu/publications/circular-economy-and-environment
18. European Construction Sector Observatory (ECSO). (2022). Analytical Report: Green Construction Skills and Employment. Disponibil la: https://single-market-economy.ec.europa.eu/sectors/construction/observatory_en
19. Eurobarometer. (2021). Special Eurobarometer 525 – Climate Change and Economy. Brussels: European Commission. Disponibil la: https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/2250 Exemple de bună practică și formare verde
20. SOLAS – Further Education & Training Authority (Irlanda). (2023). Green Skills 2030 – National FET Strategy. Disponibil la: https://www.solas.ie/f/70398/x/135e0f3789/solas-green-skills-strategy-2030.pdf
21. EPALE European Commission. (2023). Set de instrumente pentru dezvoltarea competențelor verzi. Disponibil la: https://epale.ec.europa.eu/ro/content/set-de-instrumente-pentru-dezvoltarea-competentelor-verzi
22. North West Regional College. (2024). Green Accelerator Skills Programme (GRASP). Disponibil la: https://www.nwrc.ac.uk/news/new-9-8-million-grasp-project-launched-to-tackle-green-skills-shortage-in-cross-border-construction-sector
23. Social Economy Europe. (2023). Green Social Economy Report. Disponibil la: https://www.socialeconomy.eu.org/resources/reports/green-social-economy-report-2023/